Nave care se mișcă cu vântul

În versetele Coranului se dau exemple pe teme foarte diferite. Unul dintre acestea este mișcarea navelor pe mare sub efectul vânturilor. În versetul din sura Ash-Shura, Domnul nostru poruncește astfel.
Navele care plutesc pe mare ca niște munți înalți sunt dintre semnele Lui. Dacă ar voi, ar opri vântul și astfel ar rămâne nemișcate deasupra ei. Fără îndoială, în aceasta sunt cu adevărat semne pentru cel care are multă răbdare, care aduce multă mulțumire. (42 Sura Ash-Shura, 32-33)
Acest verset este folosit de cercurile care aduc critici Coranului. Potrivit acestei afirmații, „în zilele noastre, navele, cu posibilitățile oferite de tehnologie, nu se mai mișcă cu vântul, ci cu puterea motorului. Prin urmare, acest exemplu nu este valabil. Deoarece această situație privind viitorul nu a fost prevăzută, s-a dat un exemplu greșit.”
Înainte de toate, vreau să precizez că această afirmație este foarte forțată. Se înțelege că nava menționată în acest verset sunt navele pe care oamenii le vedeau în acea perioadă și care se mișcau cu vântul. În plus, când se examinează cuvântul „navă” care apare în verset, subiectul se va înțelege mai bine. În arabă, în sens general, corespondentul cuvântului „navă” este „el- sefinu”. Însă în acest verset a fost folosit cuvântul „el-cevari”. Când este tradus, și acest cuvânt este redat în traducerile sensurilor ca navă. Acest cuvânt derivă din verbul „Cerea”, cu sensul de a curge, a se scurge. Expresia „ceryanda (în vânt)kalmak, folosită în turca veche, vine și ea din această rădăcină. Dacă este folosit cu harfi cer, și cuvântul „cereyne” are sensul de „navele pe care un vânt plăcut le ia și le duce.”. Din nou, cuvântul „cariyetün”, derivat din aceeași rădăcină, este folosit cu sensurile de navă, nor, vânt. (Sursă: Kuran’ı Kerim Lügatı, Timaş Yayınları, p.:121)
Prin urmare, a traduce acest cuvânt doar ca navă nu redă echivalentul său deplin. Dacă e să dăm un exemplu din turcă, cuvântul „yelkenli” este un tip de navă. Dar în interiorul acestui cuvânt se descrie și cum se mișcă acea navă. Când se spune yelkenli, se exprimă că acest tip de nave se mișcă cu vântul. În mod asemănător, în cuvântul „el-cevari”, tradus ca navă în versetul de mai sus, există deja expresia că se mișcă cu vântul. Acest sens există în rădăcina cuvântului. În concluzie, ceea ce se exprimă în verset sunt navele pe care oamenii le vedeau în acea perioadă și care se mișcau cu vântul. De altfel, cuvântul însuși folosit în acel verset și tradus ca navă are sensul de navă care se mișcă cu vântul. Este evident că criticile aduse în această privință sunt greșite. Motivul pentru care este formulată această critică este lipsa de cunoștințe de arabă și prejudecata. Dacă versetul s-ar privi fără prejudecăți, sensul urmărit se înțelege cu ușurință. În plus, pe scurt, dacă s-ar examina rădăcina cuvântului care apare în verset, subiectul, după cum se vede, se poate rezolva ușor.
De altfel, mesajul pe care versetul vrea să-l transmită este clar. Dacă în această viață a noastră putem face ceva, sau dacă se întâmplă ceva, există un motiv pentru aceasta. Dacă lucrul care asigură aceasta este îndepărtat, și acea faptă-întâmplare rămâne nemișcată.
În zilele noastre, navele să se miște chiar și cu energie solară. Tot nu se schimbă nimic. De data aceasta, dacă lumina soarelui este oprită, dacă nu ajunge la lumea noastră lumina zilei, nava noastră rămâne nemișcată.
Sau dacă nava se mișcă cu vâsle, de data aceasta, dacă legile fizicii care asigură mișcarea pe această cale dispar, nava rămâne fără mișcare.
Desigur, ceea ce se descrie aici este valabil și pentru orice domeniu al vieții. Dacă unul dintre organele noastre vitale se oprește, nici viața noastră nu poate continua. Dacă legile fizicii care asigură rămânerea în aer a unui avion sau a unei păsări dispar, ele nu pot zbura.
Pe scurt, „nava cu pânze” de aici descrie atât „nava cu pânze”, cât și „toate celelalte mijloace tehnologice”, cât și „toate lucrurile pe care le înfăptuim sau care se înfăptuiesc” în viața noastră.
Dându-se o mică parte a întregului, acel întreg este adus în fața ochilor.
Tot ceea ce credem că facem noi înșine sau că se înfăptuiește de la sine se poate înfăptui, de fapt, prin rânduiala creată de Allah și/sau prin celelalte lucruri pe care le-a creat. Sau, cu alte cuvinte, pe acestea le înfăptuiește Domnul nostru.